La ingramadeala in 41

E dimineata si totusi ma trezesc… nu-mi sta in fire, dar slujba mi-o cere, si avand in vedere ca o cere destul de rar…

Inceputul unei zile. Hmm… printre jaluzele se strecoara o lumina albastru inchis de parca mi-a lipit cineva indigo in geam… probabil copiaza cineva tema la desen tehnic pe geamu’ meu de la etaju’ 2. Cred ca e mult prea devreme pentru iesit afara. Cine naiba pleaca de la ora asta de acasa intr-o zi de weekend?
Ma ridic si cad din pat, tip si injur de cate-un lucru si ma indrept subit spre baie. Periuta de dinti iar lipseste si ma-ntreb daca nu cumva e mana extraterestilor ciorditori de periute… nu de alta, dar acum 2 zile au mai dat iama prin casa si spionii germani ascunzatori de papuci si sosete curate.

Deja m-am incaltat si timpul parca a stat in loc… asa ca ma descalt la loc si ma gandesc cum sa o mai frec sa treaca timpul… dar deja cele 4 minute in plus se risipesc pe ganditul propriu-zis, asa ca ma aplec iar… Ma gandesc ce face Tanta… probabil ca o raita scurta pe messenger sau un telefon ar pune capat rapid misterului, dar avand in vedere toanele “de dimineata” de care sufera, nu e un lucru intelept. Nu tre’ sa te cheme Sherlock sa iti dai seama ca probabil inca doarme.
Afara e atat de trist incat ar plange si Rodica Popescu Bitanescu, si probabil asa va ramane… pana si masinile vin mai greu; probabil sa scoata in evidenta uratimea vremii si a lipsei de chef evidenta a soferului sa imi faca pe plac, sa ajung si eu macar la servici la timp.

Infamul 41. Uite-l cum vine… sa-l iau? sa nu-l iau? Baba de langa mine se uita la mine ca la felu’ 15, ezit si…. tusti, sare-n fata mea de parca era la coada la paine intr-o Romanie ante-decembrista.
“Hoo fa ca cimitirul nu pleaca nicaieri, nu tre’ sa te grabesti sa ajungi mai repede” spun eu cu o voce scazuta dar totusi destul de tare incat sa m-auda… nu ma aude, in schimb 2 tipe intre pubertate si adolescenta zambesc si dau din cap aprobator. Poate ca totusi va fi o zi buna.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta… nici urma de rechini alias Controlorii Iadului… o specie de pradatori care ataca pe neasteptate, cel mai probabil cand te astepti mai putin, imbracati in camasi albastre ieftine si cu o geanta de postas pe umar ce le da un aspect la fel de infricosator pentru blatisti si persoane nechizitionante de bilete, cum e FISC-ul pentru Gigi Becali.
Taxez bilet… cine stie de unde loveste aceasta unitate de gherila urbana de elita.
In tramvai observ o tipa roscata si din nou imi aduc aminte de Tanta… ma gandesc sa bag mana in buzunar dupa telefon, dar la aglomeratia asta as putea sa nimeresc buzunarul altcuiva… nu ca ar fi neaparat un lucru rau… poate decat daca ma prinde.
Baba care mi-a furat locul la usa e in fata mea si isi misca fundul, inainte si inapoi, de mine incercand sa isi aranjeze plasele… probabil daca era mai tanara cu, sa zicem, 50 DE ANI, poate ar fi fost extrem de erotic… in schimb i-am zis: “Mamaie daca vrei sa misti din fund ca o dansatoare exotica, sa stii ca la urmatoarea e un club de striptease”. Iar n-aude… nu mai conteaza, blonda de 40 de ani din dreapta mea are un par atat de rebel incat ma mangaie pe cerul gurii si cred ca ii simt gustul samponului… incredibil, e cu aroma de fructe.
“Bine ca n-ai capu-n forma de mar ca eram tentat sa musc din el”…
“Poftim?”…
“ah ma scuzati, vorbeam cu gutuile pe care le am in plasa”.
Cobor in sfarsit si ma uit in jos… sunt bagat intr-o balta de juma de metru si pantalonii mei sunt atat de uzi incat seamana cu o spalatorie de masini.

Plec la sedintza…

Printre discutii si stabiliri de termene vine vorba de un oarecare pescuit…
-”Bah da io nu stiu sa pescuiesc”
-”Lasa bah ca te-nvata Stela cu prietenele ei”
-”Cine mah?”
-”Lada asta de 24 de beri mah Ionele mah”
…
Presimt un pescuit foarte tulbure…

Dupa 3 ore…

Sfarsitul unei zile. Ajung acasa si fac ca blondele… arunc apa pe tastatura sa pot naviga pe net… intru pe Instant messenger si imi citesc portia zilnica de Offline Messages printre care si un banc genial:

Iliescu, Putin si Bush pun lumea la cale pe un iaht, pe lângã Malta. La o pauzã spritz Bush se laudã cu bodyguarzii: – John, un rechin la bãiatu! Sare John, în 10 min. urcã la bord cam zdrelit, da’ cu un rechin în dintzi. Putin si el: – Ivan, doi rechini la tãticu’! Sare Ivan si dupa o juma’ de orã se întoarce fãrã o mânã si-un picior da’ cu doi rechini în dintzi. Iliescu, de colo: – La noi asta e treabã de femeie! – Cum asa, mã, noi bãgãm milioane de dolari în antrenamente… – Gheorghe! – Da, sefu’ – Trei rechini la bunicutza ta! – S-o trimitzi pe mãta! – V-am zis eu? Asta e treabã de femeie!…

Un nou inceput al zilei. E deja destul de devreme… Printre atatea tentatii sexagenare si jocuri erotice trecute de a doua tinerete e timpul sa ma intorc in lumea celor vii…

Disclaimer