Bautura si inceput de sex la Therapy Sessions

Zilele mele bune se pare ca se traduc din ce in ce mai des in cluburi, muzica la maxim si excese nesanatoase de alcool si sucuri, mai mult sau mai putin naturale, asa ca nu intrevad un viitor prea bun pentru ficatul meu.

Astazi a avut loc unul dintre cele mai puternice concerte din aria drum’n'base, si anume Therapy Sessions. Fiindca sunt un maniac al muzicii cu basi puternici si tobe frenetice din orice gen, mi-am cumparat biletul cu o saptamana inainte. Nu vroiam sa ratez asa un eveniment.

Ajung in fata Arenelor Romane abia pe la ora 11. Dar inca nu se intra. La poarta se formeaza o coada interminabila de minimalisti, fete cu parul rosu si tipi slabanogi cu dreturi. Sunt cu un prieten si alte doua prietene de-ale lui… sunt normale, slava Domnului. Nu ma cunoaste nici una asa ca incerc sa ma temperez si sa nu spun vreo prostie misogina sau care mi-ar da de gol personalitatea debordanta. Nu prea reusesc…

Frate, frate dar frigul incepe sa isi spuna cuvantul

Dupa jumatate de ora de stat in frig, deja trebuie sa iau masuri drastice, coada din spatele nostru nu s-a miscat deloc si tot mai multe persoane se strang in jurul intrarii ca la o linie comunista pentru carne si oua:

-”Cine e de acord sa mergem sa luat ceva de baut?”, se exprima una din tipe, privind fix catre mine. De ce se uita la mine? Sunt un pic uimit; am ceva scris in frunte? Probabil cine se aseamana se aduna, fiindca la asta ma gandeam si eu uitandu-ma la ea. Ceilalti doi par sa fie resemnati in frigul taios de afara. Amandoi privesc in neant, uitand chiar sa mai clipeasca… sunt deja in alta lume.

-”Eu! Da, sa plecam!”, raspund repede ca un elev de clasa a doua care stie raspunsul la matematica, zambind si fluturand mainile in aer ca un bezmetic. Realizez ca sunt prea entuziast si ma opresc… n-a observat nimeni.

A durat cateva minute bune sa ii scoatem pe insotitorii nostri din transa si sa ii convingem ca votca cu suc de portocale face o surubelnita care deschide orice usa, si pana la urma am reusit. Asa ca plecam pentru moment. La revedere fraierilor, tineti-mi un loc la coada! Da bai perna de ace, cu tine vorbesc!… Abia pot sa imi controlez reactiile si inima imi bate ca cea a invitatilor cardiaci de la “Surprize, Surprize”.

Cea mai erotica experienta din lume… Stalinskaia

Dand iama prin supermarketurile de la Eroii Revolutiei realizez ca unii bucuresteni au gama destul de saracacioasa de sucuri calculate in grade. Ce s-a intamplat cu Discovery? Cu Finlandia? Scandic la sticla sau de ce nu, Saniuta? Nu sunt pretentios, sticla de Stalinskaia din raft imi face cu ochiul de cand am intrat inauntru… lumina orbitoare care se reflecta din suprafata sticlei cu forme apetisante, perfect lucioasa imi permite sa ma uit prin stratul transparent la continutul ei, ca la o femeie frumoasa cu trupul dezgolit, invaluita in cearceafuri de matase. E un peisaj aproape erotic, care ma face sa aud corul madrigal in spatele vanzatorului si sa vad porumbeii pacii zburand frenetic prin magazin. Sunt inghiontit de tipa; ma trezesc.

-”Pe care o luam?”, ma intreaba uitandu-se la acelasi lucru ca si mine.

-”Da!”, ii raspund cu o fata tampita care transmite perfect mesajul subliminal al unei gandiri comune.

Numai tovarasul nostru cu glugi stramti si geaca de la Zara protesteaza bloborosind cum ca e sticla “Prea mare!”. Nu exista! sticle prea mari si ţâţe prea ferme n-am vazut niciodata… ajungem pana la urma la un consens… probabil il strang blugii. Daca e un lucru pe care l-am invatat in viata de la o varsta frageda, tarfele se platesc inainte si cu tipii in pantaloni pe cur nu te pui…

Chiar daca sucul de lamaie transforma orice sticla intr-o petrecere, nici sora ei portocala nu e o companie prea rea. Singurul lucru care ne deruteaza este cutia de portocala rosie, care contine suc galben… suntem beti deja sau lumina asta e probabil proasta. Oricum, observ ca bautul in parc a devenit un sport national, fiindca doua banci mai incolo sunt alti doi tipi care practica sticlismul nocturn. Rad ca un maniac cand vad ca ascund sticla de fiecare data cand aud un sunet mai puternic sau vad o silueta zarindu-se in orizontul parcului prost luminat… ce incepatori.

Un motiv bun pentru o sarbatoare cu multa voie buna

Una din fete a implinit astazi 18 ani, probabil de aceea a insistat sa plateasca ea bautura. Nu ma deranjeaza… singurul lucru mai bun decat votca in pahar de plastic la lumina unui felinar din parc, e un pahar de votca de plastic la lumina unui felinar din parc gratuit. Iubesc zilele de nastere… sunt singurele perioade in care cineva se poate mandri ca imbratraneste. Si pe fiecare zi ce trece in care tenul ei isi pierde elasticitatea iar metabolismul sau incepe sa genereze celulita pe fundul altadata perfect rotund, se priveste in oglinga si se consoleaza amintidu-si de vremurile bune din parcul Carol.

Seara incepe sa se antreneze din ce in ce mai mult pe masura ce sticla se goleste, si nasul rosu al sarbatoritei imi spune ca va avea o experienta minunata in continuare… daca reuseste sa ramana treaza. Cealalta fata nu da semne ca ar avea ceva, dar in schimb pare un pic mai reticenta sa traga de pahar… cred ca vrea sa ne fure la masura. Dar rezolv repede oferindu-i sticla din nou. Nimeni nu ramane in urma cu bautul la therapy sessions!

Sticla e goala si noi plini. Drumul catre sesiunile de terapie pare foarte scurt, dar al naiba de greu de parcurs… ma simt la ca un maraton cross-country si alpinism urban. Ziduri, dealuri si copaci cazuti de la furtuna, animale salbatice…ah, ba nu; sunt doar niste maneliste bete… si sticle de bere la PET. In sfarsit, ajungem.

Gloata de oameni pare sa fi stagnat, are aceeasi dimensiune dar macar nu a mai crescut. Ne punem la coada si reusim sa intram dupa jumatate de ora. Jandarmii de la intrare par sa fie pusi pe atinsul fetelor cu parul rosu, dupa cutite si pile de unghii ascunse. Majoritatea sunt atat de fumate incat nu pot nici sa isi sufle nasul fara sa izbunceasca in ras… de ce ar vrea sa intre la concert cu un cutit? Una din ele sta cu mainile ridicate si are un zambet retardat pe fata, de zici ca vrea sa faca o poza amuzanta pentru album si n-a activat ala blitul. Jandarmul de la intrare o vede si o impinge usor sa circule dar nu se misca… e inca acolo, cred ca vrea sa fie controlata. Jandarmul o mai impinge odata mai puternic si aceasta pleaca in sfarsit… uita insa sa puna mainile jos. E invaluita rapid de doi tipi cu freze peste un ochi si readusa in pozitia normala. Probabil sa nu ii dea de gol ca au iarba la ei.

Afara ca afara, insa inauntru e totul la superlativ

Inauntru distractia e in flacari. Toata lumea danseaza pe ritmuri alerte si tobe care fac muzica sa semene cu un casetofon pus pe fast-forward. E bestial! La bar observ o veche prietena de-a noastra, si ma intrept spre tejghea sa o salut. Primesc o bere gratis! hei… e cumva seara binevointei fata de alcoolicii fara viitor? Mai intalnesc o tipa comuna si se pare ca in seara asta nimic nu pare sa mearga prea rau. Cred ca cineva acolo sus e in vacanta si nu ma mai pedepseste.

Foarte multa muzica si bautura par sa imi incetoseze mintea si melodiile par sa isi piarda sensul din cand in cand. Mai observ cate o tipa neobisnuita din cand in cand si cate un semn din partea prietenului meu care ma trage de mana sa mergem sa ne pisam ca fetele. Mintea mea e un du-te vino complet. Tot ce stiu e ai mei sunt cu mine si eu sunt cu ei… e totul bine.

E deja 5 dimineata si ma trezesc cu capul pe un scaun de la Arenele Romane vomitand bere cu gust de portocale… la naiba, daca nu imi era atat de rau gustul era chiar acceptabil.

Este deja 6, si dupa o ora de vomat si rauri ca in cele mai groaznice cosmaruri, ne hotaram ca e timpul sa ne luam trupurile greoaie in carca si sa ne caram catre tramvai. Tipa cu care m-am intalnit la concert, sta aproape de mine, asa ca ne despartim de echipa de alcoolici si luam un oarecare tramvai catre o statie din cartier. Pentru o clipa mi se rupe filmul, si ma trezesc din nou undeva in zona mea natala fara un simt prea mare al directiei, cu un frig cumplit in oase si cu colega de pahar de brat tremurand ca gelatina pe o masina de spalat in functiune.

Decizii la rascrucea dintre dormit in sant sau intr-un pat moale

Nu sunt in stare sa merg acasa… asta cadem amandoi de acord; asa ca mergem la ea. Vantul taios imi taie respiratia si ma clatin ca un copil proaspat palmuit de parinti. Ajungem. Dupa ce intru realizez ca nu este singura; mai are doua colege de camera si incerc sa ma dezbrac in cea mai mare liniste posbila sa nu deranjez calmul noptii… ma impiedic de doua trei ori, ma lovesc de coltul mesei cu coastele, gem infundat, ma tin de scaun si pana la urma reusesc sa imi dau jos tricoul. Dupa alte cateva minute bune, reusesc sa ies si din blugii care pareau sa vrea sa nu iasa. Am gasit si problema… eram inca incaltat. Ma asez usor langa tipa cu pat moale si perna de plus si totul se incetoseaza usor, usor.

Nu tin minte prea multe lucruri dar faptul ca m-am trezit dimineata dezbracat complet langa o femeie goala imi spune ca cineva a avut noroc aseara sau cineva a avut cel mai mare ghinion. Norocos as fi fost eu si ghinionul l-ar fi avut ea, fiindca in starea in care ma aflam nu reuseam sa ii fac ceva inainte sa lesin complet.

In fata momentului adevarului, sunt un pic dezamagit de mine. Nu s-a intamplat nimic, doar ca inainte sa imi pierd cunostinta am reusit sa o dezbrac pe saraca fata, numai pentru a ma trezi dimneata cu o durere de cap groaznica si un gust amar in gura.

Mi se face rau si dupa 5 minute de tinut WC-ul in brate ma ridic sa ma spal pe fata. Apa de la chiuveta imi arde mainile si fata, si urlu ca un adolescent din filmele de groaza americane. Iese abur… doamne, cum sa n-ai apa rece?! Injur, imi pun mainile rosii pe faianta racoroasa si ies cu o durere de cap mai mare decat inainte… Se pare ca cineva s-a intors din vacanta. Il cheama Mahmureala de Dimineata.

Colega ei de camera se uita la mine de sub cearceaf si o salut destul de calm pentru a nu o speria. Expresia ei ma face sa cred ca am facut ceva rau aseara, dar ma fac ca nu stiu nimic… probabil si pentru faptul ca intr-adevar nu stiu.

In viata totul are tendinta de a se rezolva de la sine

E deja ora 12 si e timpul sa o iau usor spre casa… Paracetamolul donat de colega de camera a tipei incepe sa isi faca efectul si soarele de afara promite o plimbare lunga si satisfacatoare pe cheiul dambovitei. Nici eu nici ea nu am dezbatut prea mult subiectul lipsei hainelor, asa ca doar ne-am uitat unul la altul si ne-am facut semne cu mainile, pentru ca nu prea era nimic de zis.

Oricum, nu suport transportul in comun in starea asta… o sa o iau pe jos. Cat despre tovarasul meu cu geaca Zara si prietenele lui, nu stiu prea multe la aceasta ora. Sper sa fie totul bine.

Eu va salut… Ion.

Disclaimer