Este ora 9 dimineata cand incepe sfarsitul acestei poveşti. Sunt deja nedormit de 24 de ore si pleoapele imi apasa din ce in ce mai puternic pe obrajii loviti de razale soarelui matinal. Îmi este din ce în ce mai greu să rămân treaz in caldura insuportabila si traficul sufocant. Simt cum lumea incetineste de fiecare data cand clipesc. Stau în statia de autobuz alături de alţi oameni care probabil aşteaptă nerabdatori să ajungă la muncă, şi moţăi rezemat de gardul staţiei. Mă clatin fie din cauza somnului, fie a băuturii, oricum nu contează.
A început cu un film bun… cum se întâmplă de fiecare dată. O bere şi câteva pahare de vin ca aperitiv la felul 1 servit cu o chitară acustică parcă mi-a trezit un chef animalic de petrecere… dar ma îndărădnicesc spre casă, fiindcă mâine e zi lucrătoare şi nici genunchiul nu mă ajută în momentele astea. Asta se întâmplă când nu eşti atent la antrenamente… sau poate sunt toate bestemele care s-au acumulat din ultimele zile. Nu prea conteaza… durerea mă face să mă simt mai viu ca niciodată.
Mă orientez către taxiu şi urc cu greu pe uşa din spate care scârţâie şi nu se deschide complet. După 20 de minute de chin reuşesc să intru complet şi să-nchid uşa. Taximetristul aşteaptă o clipă să ii spun unde merg şi eu ezit să spun ceva.
-”Încotro puştiule?” mă întreabă calm cu o voce guturaică
-”Calea Moşilor cu Făinari” spun eu fără să gândesc ce spun… tocmai îi dădusem adresa unei petreceri pe care speram să o evit, să dorm.
Petrecerile dau dependenţă… te fură şi îţi pompează o nevoie de extrem în suflet. Vrei să dai drumul la muzică la maxim şi să bei un pahar de votca sec în timp ce lingi o rockeriţă beată pe o canapea.
Şi cu cât faci asta mai des cu atât nu te mai suporţi în propria casă, eşti ca un străin în vizită. Vii, manânci şi pleci din nou.. îţi mai saluţi pisica şi te asiguri că vecina ta a mai hrănit-o. Nu ştiu în schimb cât o să mai ţină, sau cât de mult va mai fi distractiv să faci de fiecare dată duş în altă baie.
Acum sunt mulţumit doar că merg acasă, să dorm în aşternuturile care încă miros a nou… chiar dacă pentru 4 ore. Ador să merg la muncă Lunea.
Ion.
Completat sub: Evenimente, Social | Tagged: alcool, animale, bairam, bautura, chitara, petrecere
Si ma intreb though ce e mai bine. O viata light cu cafele la 10 dimineata, un serviciu nesolicitant, fara antrenamente sau chefuri monstru…sau varianta ta? sa vedem la 40 de ani cine se simte mai tanar…:)
oricum… e bine ca te-ai distrat. nu poti sa spui ca ai pierdut vremea.
ciudat…nu ma asteptam sa mai ai putere sa scrii la ora aia, mai ciudata mi s-a parut propozitia “tocmai ii dadusem adresa unei petreceri pe care speram sa o evit, sa dorm”…nu stiu daca sa iau in nume de rau chestia asta, dar daca nu te simteai bine puteai pleca…in fine…
ti-a sunat a critica veverito? ti-am mai dat eu un comment si mi-ai sarit in cap cu expresii de genul: “nici tu nu erai mai breaz”. Esti putin sarita
nu mi-a sunat a critica, mi-a dat doar un sentiment de culpa, atata tot. Sarita oricum sunt ca daca nu as fi nu stiu ce m-as face.
cum spunea prietenul nostru comun Mark: “o sa dormim cand o sa murim.”
are dreptate