Egocentrismul pozitiv: plăcerea de a gândi singur

La o numărătoare uşoară, îmi poţi spune rapid câte persoane cu idealuri politice fixe, păreri sociale şi economice tulburătoare sau nesuferiti de trotuar cunoşti? Eu cunosc cativa. Sunt supranumiţi fanatici sau poate simpatizanţi. Eu ii numesc oameni care au incetat sa gandeasca pentru ei. Şi am in continuare o teorie destul de interesanta, asa ca ramai cu mine.

Mai multi autori anonimi, in ere diferite, cu perspective diferite, au ajuns de-a lungul timpului, pe căi diferite, la aceeaşi concluzie. Ea dictează că persoanele care consideră idealurile lor imposibil de realizat, ajung mereu să lupte pentru un ideal sau pentru o cauză exterioară lor. Din afară, la început, indoctrinarea lor pare o activitate foarte egoistă dar în realitate trebuie să realizăm că ei nu fac decât să adopte înstrăinarea de dorinţele proprii, ca pe un mod de viaţă. Poate că din lene, poate că din frică, încetează să se mai întrebe care e scopul lor, pierduţi printre oferte de muncă în multinaţionale, chemarea Domnului şi copiatoare care se strică exact când au nevoie de xeroxarea a 5000 de pamflete cu Noua Dreaptă. Am astăzi un nou concept pentru: eu il numesc “egocentrism pozitiv”.

În ciuda trendului ascendent, cred ca cel mai mare secret al vieţii noastre mizerabile, este plăcerea de a gândi de unul singur. În pofida efectului sufocant al ideologiiilor religioase sau politice, o abordare egocentristă a vieţii te poate ajuta să reapuci frâiele propriei tale vieţi şi să încetezi să mai traiesti în pielea altora. Material pe care oricum trebuie să îl strângi pe tine cu o curea, fiindca mereu cade şi te lasă tot mai des în boxeri şi genunchii descoperiţi. Pentru că nu poţi fugi la nesfârşit de cine eşti.

Ăsta nu e chiar un manual pentru cei care vor să înveţe să gândească pentru ei. Dar vei descoperi că nu chiar tot ce e scris aici e o abureală pentru fete de 12 ani, abia ajunse la prima menstruaţie.

Orice sistem bazat pe un concept abstract, este o ideologie. Ideologia religioasă este cel mai vechi exemplu. Proiectul cosmic numit “Dumnezeu”, Subiectul Suprem al universului, iar noi, “Obiectele” acestuia.

O ideologie furnizează celor care o acceptă un sentiment fals de conştiinţă, o componenta absolut necesară în proliferarea gândirii de stup şi eliminarea aspiraţiilor personale din sistemul individului. Cei care acceptă acest nou sistem de valori încep să se comporte ca “obiecte” şi nu ca “subiecte”, permiţând astfel să se lase exploataţi, în loc să acţioneze în scopul atingerii propriului ţel şi al propriului vis. Toate ideologiile se bazează pe pe abstracţii diferite, în schimb toate dau individului acelasi sentiment de sacrificiu necesar, suferinţă şi supunere pentru binele cauzei servite.

În ziua de azi, oamenii sunt privaţi de analizarea ţesăturii propriei lor vieţi prin concentrarea atenţiei lor către un set de probleme artificiale, sondaje de opinie minuscule şi generalizări crase. Ce parere ai despre moartea lui Michael Jackson? Dar despre relatie dintre Catalin Botezatu si Mariana Kurnikova? Esti impotriva sindicatelor şi a cipurilor biometrice?

Toate sunt doar diversiuni de la scopul primitiv pentru care existam. Chiar şi înainte, aceste alte ideologii stabileau doctrine mult mai evidente. Cele 57 de varietăţi ale Leninismului sunt ideologii “revoluţionare” în care partidul este Subiectul îndreptăţit să dicteze istoria unei ţări controlând “obiectul”, care eşti chiar tu.

Acum, în zile mai apropiate nouă, ideologiile democratice şi-au bazat ascensiunea pe proliferarea ideii că ei sunt mâna invizibilă care cârmeşte bunăstarea lumii.  Denigrarea misticismului religios şi deturnarea ecumenică a fost primul pas pe care l-au făcut capitaliştii pentru a-şi consolida poziţia pe piaţa globală. In esenţă, mereu a fost vorba doar de o schimbare a sistemului de valori folosit, dar toate au fost mereu bazate pe aceleaşi premise dăunătoare.

Singura noastră problemă ar fi să ne alegem cum trăim. Exista o veche zicală evreiască care spune: “Dacă ai doar două variante, alege-o pe a treia”. Este o expresie pe care o folosesc des pentru a motiva învăţăceii în Parkour să fie creativi. Pentru că obliga oamenii să caute noi perspective. Şi privind dintr-o nouă perspectivă, poţi observa cu uşurinţă diviziunea artificială a scopului final… al scopului tău final. Adevărul este că eşti pe o stâncă care pluteste în spatiu. Unde mai sunt regulile tale acum?

Egocentrismul pozitiv se obtine prin atacarea constanta a informatiilor pe care le primesti, asupra premiselor false din jurul tau (“Române fii mai neamţ”, “Pentru o Romanie mai curata”) a conflictelor false (asa zisa superioritatea rasiala, discriminarea sexuala fara o baza stabila) , identitatilor false (“român”, “patriot”, “catolic”, “crestin”) si a dihotomiilor contrafacute (“supravietuire economica” vS “un mediu mai curat”) care iti invadeaza viata de zi cu zi.

Gândeşte activ, gândeşte critic. Pentru început, doar gândeşte. Fă-ţi propria viaţa centrul atenţiei şi evită să devii doar o statistică, pentru că altfel, la sfârşiful acestui post vei fi pierdut deja 15 de minute din viaţă degeaba. Şi ce e mai rău, e că propăvăduind orice fel de ideologie, în speranţa că va veni şi ziua ta, nu faci decât să te adânceşti mai mult într-un joc pe care nu cred că îl poţi câştiga. Pentru că atunci când dansezi cu diavolul, diavolul nu se schimba, diavolul te schimbă pe tine.

Eu sunt Ion…