Foarte multe din postările mele vorbesc despre subiecte mai mult sau mai putin digerabile, sexism şi realitatea crudă din spatele unei lumi în care visele sunt zdrobite sub ciocanul unui dulgher prost. Aşa ca am pus pagina asta pentru a prioritiza pentru cititorii noi câteva texte in proză, mai lungi şi mai interesante. Fiindcă am şi prostul obicei să scriu:
O sa incerc sa updatez pagina asta pe cât de frecvent pot, pentru a menţine leneşii la curent cu ştirile (pe care le consider eu) importante. Până atunci va rog sa citiţi astea:
A fost printre primele povestie pe care m-am apucat sa le scriu cu gandul de a-l publica pe blog. Nu am un vocabular foarte bine dezvoltat si nici o eufonie mesmerizanta in paragrafe, in schimb este vorba de o intamplare reala, care si acum imi lasa fiori reci pe spate.
In mintea mea umblu in pula goala
Ca mai toate experientele pe care le-am avut de-a lungul vietii si m-am sinchisit sa le arunc pe blog, si asta este una care nu dezamageste. Este vorba de drumul unei persoane catre fericire printre oboseala, frustrare si incercarea completarii singuratatii cu placerea pura.
Ador prostia asta. Probabil fiindca imi aduce aminte mereu de sentimentul pe care il aveam in momentul in care am scris-o. Undeva intre oboseala si extaz, tarandu-mi degetele printre tastele care se apasau greoi la 5 dimineata. Incheierea perfecta a unei seri de sex salbatic.
Intradevar una dintre cele mai triste chestii pe care le-am scris vreodata. In mare, este vorba despre rezultatul unei vieti violente asupra psihicului unui pusti prea mic sa isi dea seama cat e lumea de mare. Din punctul meu de vedere, n-as citi-o daca nu as avea altceva decent de facut.
Am inceput povestirea asta sub influenta unor substante mai mult sau mai putin interzise. E ceva in modul in care percepi lumea drogat, care te face sa iti imaginezi cele mai vivide peisaje si situatii din lume. Asta este singura mea povestire in care nu este vorba de un personaj real.
Spre deosebire de “O vesnicie in satul meu”, povestea aceasta a fost scrisa dupa ce m-am trezit de sub influenta unor droguri foarte puternice. Sentimentul inspiratiei e atat de proaspat in momentul reveriei, incat poti sa simti inca mirosul abisului si forma universului.
Cliseele vietii transpuse simplu intr-o poveste cu 3 planuri, trei personaje si trei perspective. Aici a fost mai mult un experiment – poate putin exagerat – de a transmite un mesaj mixt si un sentiment confuz cititorului. Avand in vedere ca sunt un alcoolic, probabil am esuat lamentabil.
